Clasamentul coeficientilor : Romania – locul 47

In 2015 am scris mai multe texte despre Romania (echipa nationala), o Romanie care pana la urma obtinea calificarea la un turneu final dupa 8 ani de “seceta”. Anul 2015 a fost insa un an parsiv pentru nationala noastra. Au fost cateva rezultate bune, care au culminat cu calificarea la Euro si cu statutul de cap de serie la tragerea la sorti pentru grupele preliminare ale mondialului rusesc. Un an parsiv pentru ca ne-a dat iluzia puterii.
In ianuarie 2015 ocupam locul 15 in clasamentul coeficientilor, in septembrie 2015 ocupam locul 7. Intrebam atunci daca ne ajuta cu ceva acel clasament, daca suntem intr-adevar o echipa puternica si pe un drum ascendent sau doar beneficiara unui sistem de calcul in care toate variabilele ne-au fost favorabile. Din pacate a fost doar o conjunctura favorabila, iar de acolo a inceput regresul. Sau normalitatea.
Iata ca in aprilie 2017 am cazut pana pe pozitia 47. Un “salt” inapoi de 40 de locuri. Spuneam normalitate pentru ca la ora asta suntem la vreo 15 locuri de locul 32, atatea cate echipe vor participa in Rusia. Bineinteles ca nu asta e criteriul dupa care se poate obtine calificarea, ci grupa “fermecata” la a carei extragere am fost cap de serie.
Anticipam atunci ca e o grupa facila pentru un cap de serie care se putea bate de la egal la egal cu echipe bune, nu care sa-si puna probleme daca va invinge Feroe sau alte rude sarace ale fotbalului european. Spuneam ca va fi o grupa in care putem termina pe oricare dintre locurile 1 si 4. Momentan suntem pe locul 4 si daca nu invingeam Armania eram in pericol chiar ca nu imi iasa pronosticul.
Pana la urma, speranta pe care toata lumea (presa, federatia, specialistii) ne-o inoculase s-a dus pe apa sambetei. Atunci spuneam cu mandrie ca suntem in fata unor echipe valoroase in clasament, acum ne plangem ca am fost depasiti de Iran sau Congo.
O data-n plus se dovedeste ca acest clasamente facut dupa niste criterii care se vor bine puse la punct, dar sunt mai mult decat aproximative. Sper sa ajungem pe 107 sau mai jos, daca asta ar insemna sa ne calificam. Ca de pe locul 7 nu am reusit decat doua campanii rusinoase, una la Euro cand am pierdut cu Albania si cea de-a doua in actualele preliminarii, unde suntem pe locul 4 cand am cam terminat meciurile de acasa. Cel putin alea care conteaza.
Sursa foto : libertatea.ro



Articolul 'Clasamentul coeficientilor : Romania – locul 47' are 1 comentariu

  1. 10 aprilie 2017 -- 10:40 pm Robert Popa

    Te salut, Adi. N-am mai vorbit de mult timp, meseria de ziarist ocupându-mi destul de mult timp, așa cum se întâmplă și în cazul tău, fiind veterinar. Trecând la oile noastre, 2015 a fost un an care ne-a mințit frumos. Nu doar că ai noștri nu au pierdut niciun joc, egalând performanța din 1997, când Naționala României de asemenea nu cunoscuse înfrângerea, culmea, tot sub comanda lui Nea Puiu. La Euro 2016 ne-am calificat, în primul rând, datorită acelor trei victorii cu Grecia, Finlanda și Irlanda de Nord, din primele 4 etape. După asta, am jucat destul de slab. Am bătut Feroe la Ploiești, 1-0, gol Keșeru, nu am văzut meciul în direct. Pe atunci lucram la un restaurant fast-food, și când am terminat programul, un prieten dăduse un telefon pentru a afla rezultatul. Parcă aud și acum cum zicea: ”1-0!”. Mulți dintre colegii pe care i-am avut acolo nici nu i-am mai revăzut, la fel cum s-a întâmplat și cu cei de liceu sau cu unii din facultate. Repede mai trece timpul. În fine, revenind la Națională, a venit și acea serie de trei meciuri în care am remizat la scor alb, cu Irlanda de Nord, Ungaria și Grecia, meciuri care ne-au indus în eroare. Nici nu pierdeam, dar nici nu câștigam. Mi-am zis că avem un pic de ghinion. Dar a venit acel joc cu Finlanda de la București, când ne-au condus până în ultimul minut, Hoban egalând în cele din urmă, când mi-am dat seama că nu suntem atât de mari pe cât ne credeam. Acel joc a fost un semnal de alarmă, că trebuie să muncim mai mult dacă vrem să avem o participare decentă la Euro. Tata Puiu a rămas tot cu filosofiile lui, n-a schimbat nimic. Ziceai ceva de Congo, că sunt peste noi. Naționala a și avut un amical cu ei anul trecut, încheiat 1-1. Apoi acel 3-4 cu Ucraina, ei având avantaj de trei goluri la un moment dat. Când am văzut ce ne face Ucraina, am știut că nu vom avea viață ușoară la Euro și așa a fost. N-am fost în stare să ținem de rezultat cu Franța, am și ratat vreo 2 ocazii, prin Stancu, cu Elveția am avut ceva mai multe oportunități de a înscrie, am și condus, dar a scos doar un egal. În ceea ce privește partida cu Albania, ne-am făcut de râs, chiar dacă am pierdut la limită, 0-1. Dacă voiam să mergem mai departe, trebuia să dovedim că putem, și asta trebuia să se întâmple în meciurile cu Franța și Elveția. N-am făcut-o. De altfel, Anghel Iordănescu mi s-a părut un tip foarte nesigur pe el. După cum știi, l-am cunoscut în martie 2016, după acel amical cu Spania, 0-0, care s-a jucat la Cluj. Când toți erau îmbătați de acel egal, eu l-am întrebat imediat de jocul cu Franța, să văd ce o să zică. În replică, Nea Puiu a spus simplu: ”E prea devreme să ne gândim la meciul cu Franța”. Așa e. Tot atât de devreme am plecat și de la Euro. Nu știu ce să mai cred. Nu zic că Iordănescu nu e un antrenor bun, dar concepția sa nu mai e potrivită pentru ceea ce se joacă acum. În schimb, îmi place cum gândește Christoph Daum. Vrea să schimbe ceva, are intenții bune, dar nu are mână de lucru. Nu avea ce să schimbe într-un timp atât de scurt. Naționala României, părerea mea, se află în continuare într-o tranziție de la ”era Iordănescu” la ”era lui Daum”. Și nu e numai problema selecționerului. Avem nevoie de jucători cu meciuri în picioare, cum sunt Stanciu și Chipciu la Anderlecht sau Keșeru la Ludogoreț. Nu joacă rău nici cei din Liga 1, dar ceea ce observ eu, după mai mult discuții cu diverși antrenori pe care i-am cunoscut în Cluj, e că nu avem un lider la Națională, un jucător cu personalitate. E nașpa și că am fost în prima urnă la tragerea la sorți pentru Mondiale, iar după 5 etape ne aflăm pe locul 4. Avem încă speranțe pentru baraj, dar e păcat că nu reușim să rezolvăm o calificare încă de la început. Știi, mie mi-a plăcut cum ne-am descurcat în preliminariile CM 2014. Un start bun, 3 victorii la rând, au fost apoi cele două înfrângeri cu Olanda, plus o remiză în Ungaria, dar în rest ne-am descurcat bine, și am ajuns la baraj, unde Grecia ne-a oprit din drumul spre Rio. Și atunci am venit din urna a patra, și am terminat pe 2 într-o grupă mult mai grea, unde mai era și Ungaria, de care am mai zis, dar și Turcia. Nici Estonia nu pot spune că era de neglijat. Dar hai să revenim din nou la prezent. Ce ne lipsește până la urmă? Aș spune că ambiția, dorința de a lupta, de a nu ceda. Danemarca era o echipă care putea fi învinsă, dar ne-am împiedicat și cu ei, la fel cum s-a întâmplat și cu Muntenegru. Dacă nu am scos nici măcar 4 puncte cu ele e grav. Ce să mai zic de remiza cu Kazahstan. E clar că nu ne mai permitem pași greșiți, și nici Daum. Singura lui vină e că a venit într-o conjunctură nefavorabilă. România încă își lingea rănile după eliminarea de la Euro, iar el nu avea ce să schimbe într-un timp atât de scurt. Sunt sigur că poate ajuta Naționala să crească, dar e nevoie de timp, și nimeni nu mai are răbdare la ora actuală. Asta e realitatea. E necesar ca toate cluburile să pună cât mai mult accent pe tineri, regula u21 e foarte bună. E bun și proiectul lui Hagi, dar e nevoie ca mai multe cluburi să gândească pe termen lung și nu doar imediat.

    Raspunde


Scrie ceva despre acest articol

Adresa de email nu va fi publicata.

Web development by Roweb

Blog de fotbal online